Despre carte

FARA TITLU 6

Campie albastra, campie albastra,
De cate ori in mintea mea te-am vazut,
De cate ori te-am visat.

Cel mai trist elogiu al tau: nemarginirea,
Cel mai exact: rautatea din inima mea.

Ma plimb pe pajistea ta plin de speranta,
Racnesc pe pajistea ta, iti urlu frumusetea albastra.
incalec pe pajistea ta pe magarul nebuniei mele
si-ti urlu frumusetea albastra.

Ma port pe pajistea ta de parca n-as avea nimic de pierdut,
Desi toate, de nu le-am pierdut, le am de pierdut,
si-ti urlu minunata ta frumusete albastra.

Ma impiedic pe pajistea ta, ma umplu de sangele meu
Printre maracinii tai, campie albastra, si urlu,
iti urlu frumusetea ta.

Pe pajistea ta nu ma pot odihni, pe pajistea ta nu pot manca,
Pe pajistea ta nu pot bea, nu pot muri, nu pot uita si urlu,
iti urlu frumusetea ta.

E bine si e tarziu pe pajistea ta, si sunt singur
Pe pajistea ta, campie albastra,
si de atata bucurie urlu,
iti urlu frumusetea ta.