Despre carte

„De puţine ori în poezia noastră s-a avîntat cineva atît de departe în peisajul informelor interioare, năzuind să atingă limfa originară a fiinţei și visceralizîndu-și psihismele atît de convulsiv și de grotesc. Aurel Pantea porneşte, de regulă, tehnic vorbind,  de la o stare definită precipitat şi tranşant, deschizînd poemele cu un vers peremptoriu, cu dicție de blazon. Dar poemul său se ambalează abia cînd atinge infrastructura acestei stări „limpezi” printr-un plonjon în abisul senzaţiilor.”

Al CISTELECAN