 | Filosof german neokantian, Ernst Cassier (1874-1945) a pornit in realizarea principalei sale opere, Philosophie der symbolischen Formen/Filosofia formelor simbolice, de la o serie de principii kantiene in vederea elaborarii unei teorii a culturii prin care afirma ca limba, miturile, religia, arta, stiinta sunt toate forme simbolice, care nu mai trebuie intelese pornind de la vreo „lege universala” a naturii umane sau prin raportare la vreo instanta exterioara lor. In acest prim volum, limbajul este, asadar, analizat ca atare, in specificitatea naturii si a legitatii sale proprii.
„Am proiectat aceasta opera in momentul cercetarilor intreprinse si sintetizate in cartea mea Substanzbegriff und Funktionsbegriff (Berlin, 1910) [Conceptul de substanta si conceptul de functie]. In efortul de a face eficient rezultatul acestor cercetari, raportate in mod esential la structura gandirii matematice si natural-stiintifice, pentru abordarea problemelor spiritual-stiintifice, mi se contura tot mai clar faptul ca teoria generala a cunoasterii, in conceptia si delimitarea sa traditionala, nu este suficienta pentru o fundamentare metodica a stiintelor spiritului.
Mi se parea ca teoriei despre constructia natural-stiintifica a conceptului si judecatii, prin care „obiectul” naturii este determinat in caracteristicile sale constitutive, prin care obiectul cunoasterii este conceput in conditionalitatea sa prin functia cunoasterii, ar trebui sa i se alature o determinare analoga pentru domeniul subiectivitatii pure. Prima parte se limiteaza la o analiza a formei lingvistice; al doilea volum contine proiectul unei fenomenologii a gandirii mitice si religioase, in timp ce in al treilea si ultimul, va fi expusa teoria propriu-zisa a cunoasterii, adica morfologia formelor gandirii stiintifice.”
Ernst CASSIRER
|
