Galbenă, strălucitoare,
Păpădia parcă-i soare.
Un soare cât un bănuț,
Ce nu arde și-i micuț.
O codiță subțirică,
Cum o ține singurică?!
Pare fină și fragilă
Și o-nalță spre lumină.
Să n-o credeți prizonieră!
Acuș se transformă-n sferă.
O planetă rotunjoară,
Ce se-mprăștie și zboară.
Pufușori opaci și moi
Rămân prinși și câte doi.
Și-n văzduh ușor plutesc
Ori pe ceva poposesc.
Strigă-o nalbă către ea:
— Cum poți ca să zbori așa?
Ia uite, ce șmecherie!
Ăsta-i număr de magie!
Felicitări! Ai răspuns corect!
Răspuns greșit! Mai încearcă!