Derrida sau a gândi altfel/Derrinda ou penser autrement

Descriere

[…] fenomenul Derrida a fost perceput cu acuitate ca acel ceva cu totul nou, ca acel a gândi altfel, capabil să împingă reflecţia umană mai departe, să ofere o cheie şi o cale spre gândirea de mâine. Ea începe azi, a şi început, ieri, poate, cu o voce, cu un Glas, cu o altă scriitură, cu o Carte poştală… care rosteşte şi rostuieşte altfel, destinată unor destinatari neştiuţi, câţi vor fi fiind. Şi care poartă o altă semnătură : nu Nietzsche, nu Heidegger, ci Derrida. O altă semnătură, pusă sub o altă scriitură, marcând o altă urmă, o altă amprentă a spiritului, o altă experienţă a gândirii şi a actului de a scrie.

Singulară, refuzând să clădească un «sistem» filosofic, preamărind experienţa şi scrierea prin «compulsiune», afirmând că o «nebunie» trebuie să asiste gândirea, opera derridiană face înconjurul celor cinci continente. Experienţa şi scriitura derridiană fascinează şi produc nelinişte. O fascinaţie şi o nelinişte care sunt pe măsura unui sfârşit de veac şi, deopotrivă, ale unui cap de mileniu.

[…] le phénomène Derrida a été intensément perçu comme quelque chose d’entièrement nouveau, comme ce penser différemment capable défaire avancer la réflexion humaine, d’offrir une clé et une voie vers la pensée de demain. Elle commence aujourd’hui, a commencé déjà hier, peut-ętre, avec une voix, avec un Glas, avec une autre écriture, avec une Carte postale… qui parle et ordonne autrement les choses, destinée à des destinataires inconnus, peu importe leur nombre. Et qui porte une autre signature : non pas Nietzsche, non pas Heidegger, mais Derrida. Une autre signature, placée sous une autre écriture, signalant une autre trace, une autre empreinte de l’esprit, une autre expérience de la pensée et de l’acte d’écrire.

Singulière, refusant de bâtir un «système» philosophique, prônant l’expérience et l’écriture par «compulsion», affirmant qu’une «folie» doit accompagner la pensée, l’oeuvre derridienne fait le tour des cinq continents. L’expérience et l’écriture derridienne fascinent et inquiètent. Une fascination et inquiétude qui sont à la mesure d’une fin de siècle et, à la fois, de millénaire.