0
0
Ion Buga (n. 1949) este preot, profesor şi eseist, membru al Uniunii Scriitorilor. A publicat până acum peste 20 de cărţi, dintre care o treime traduceri, restul sunt eseuri de spiritualitate, exegeze biblice şi jurnale de idei, “Jurnale metafizice”, ar fi termenul potrivit.
Cartea de faţă, poate cea mai importantă din bibliografia autorului, narează odiseea Scrisului, adică a Faptului care-l scoate pe om din preistorie şi-l plonjează în istorie. Cunoaşterea ne scoate din rai, dar ne deschide Împărăţia.
Titlul cărţii asociază frapant “arderea de tot” cu “scrisura”. Acest titlu s-a născut dintr-un episod insolit, la Copşa Mică, unde se fabrica negru de fum pentru tipăriri, şi unde autorul a trăit un eşec trezitor. După aceea, titlul s-a întărit “prin cele mai impresionante şi dureroase imagini ale bibliotecilor lumii in flacari”.
Scrisul este asociat cu mistuirea, dar şi cu sfinţirea; astfel că limbile în care s-au scris texte revelate sunt limbi sacre: ebraica, sanskrita, greaca, latina. Puterea acestei cărţi este stilul. Fervoarea rostirii e maximă. Zicerile percutante fac de prisos ilustraţiile. Cuvintele sunt smulse din fiinţă şi potenţeaza fiinţe. Autorul spune, de pildă, că cerneala este “vopseaua creierului uman”. Iar alfabetul este “năvodul de cuvânt cu care-L pescuim pe Dumnezeu-cuvântul”.
Cartea lui Ion Buga începe cu polisemia, între pierzanie şi salvare, a “literei care ucide”; ea înaintează prin tragismul istoriei şi prin terapiile provizorii ale culturii. O scriere-rug: o scriere-rugă. Îar în subsidiar, o pledoarie sclipitoare pentru ispita bună a cetitului.
Vasile ANDRU
Ion Buga (n. 1949) este preot, profesor şi eseist, membru al Uniunii Scriitorilor. A publicat până acum peste 20 de cărţi, dintre care o treime traduceri, restul sunt eseuri de spiritualitate, exegeze biblice şi jurnale de idei, “Jurnale metafizice”, ar fi termenul potrivit.
Cartea de faţă, poate cea mai importantă din bibliografia autorului, narează odiseea Scrisului, adică a Faptului care-l scoate pe om din preistorie şi-l plonjează în istorie. Cunoaşterea ne scoate din rai, dar ne deschide Împărăţia.
Titlul cărţii asociază frapant “arderea de tot” cu “scrisura”. Acest titlu s-a născut dintr-un episod insolit, la Copşa Mică, unde se fabrica negru de fum pentru tipăriri, şi unde autorul a trăit un eşec trezitor. După aceea, titlul s-a întărit “prin cele mai impresionante şi dureroase imagini ale bibliotecilor lumii in flacari”.
Scrisul este asociat cu mistuirea, dar şi cu sfinţirea; astfel că limbile în care s-au scris texte revelate sunt limbi sacre: ebraica, sanskrita, greaca, latina. Puterea acestei cărţi este stilul. Fervoarea rostirii e maximă. Zicerile percutante fac de prisos ilustraţiile. Cuvintele sunt smulse din fiinţă şi potenţeaza fiinţe. Autorul spune, de pildă, că cerneala este “vopseaua creierului uman”. Iar alfabetul este “năvodul de cuvânt cu care-L pescuim pe Dumnezeu-cuvântul”.
Cartea lui Ion Buga începe cu polisemia, între pierzanie şi salvare, a “literei care ucide”; ea înaintează prin tragismul istoriei şi prin terapiile provizorii ale culturii. O scriere-rug: o scriere-rugă. Îar în subsidiar, o pledoarie sclipitoare pentru ispita bună a cetitului.
Vasile ANDRU
