Lider incontestabil al grupului de scriitori reuniţi în jurul revistei Tel Quel, romancier, teoretician şi eseist de marcă al literaturii franceze contemporane, Philippe Sollers propune prin această carte în primul rând un roman al memoriei şi o perspectivă narativă accentuat subiectivă. Prin personajul Joan, o jurnalistă de 22 de ani, Portretul jucătorului devine şi expresia confruntării crude şi în acelaşi timp comice dintre două generaţii, cea de la `68 şi cea de după `68: totul se schimbă, moravuri, repere, limbaj. Însă personajul central, discret şi subversiv, este o tânără de 28 de ani, Sophie, doctoriţă la Geneva. Întâlnirea ei cu naratorul face ca povestirea să gliseze într-o experienţă erotică singulară, detaliat prezentată, unde comunicarea este exclusiv fizică, erotismul verbal fiind împins aproape de ultimele limite.

Lider incontestabil al grupului de scriitori reuniţi în jurul revistei Tel Quel, romancier, teoretician şi eseist de marcă al literaturii franceze contemporane, Philippe Sollers propune prin această carte în primul rând un roman al memoriei şi o perspectivă narativă accentuat subiectivă. Prin personajul Joan, o jurnalistă de 22 de ani, Portretul jucătorului devine şi expresia confruntării crude şi în acelaşi timp comice dintre două generaţii, cea de la `68 şi cea de după `68: totul se schimbă, moravuri, repere, limbaj. Însă personajul central, discret şi subversiv, este o tânără de 28 de ani, Sophie, doctoriţă la Geneva. Întâlnirea ei cu naratorul face ca povestirea să gliseze într-o experienţă erotică singulară, detaliat prezentată, unde comunicarea este exclusiv fizică, erotismul verbal fiind împins aproape de ultimele limite.