Théophile Gautier (n. 30 august 1811, Tarbes – d. 23 octombrie 1872, Neuilly-sur-Seine) a fost un scriitor francez, la început reprezentant al romantismului, popular prin romanul istoric “Le Capitaine Fracasse” (1863), devine unul din teoreticienii “artei pentru artă” și unul din maeștrii școlii parnassiene.

Primul său succes literar îl obține cu romanul în formă de scrisori, Mademoiselle Maupin (1835), în care prezintă istoria vieții unei tinere femei, îmbrăcată în haine bărbătești, care încearcă să-și realizeze idealul în dragoste prin experiențe homo și  heteroerotice, pentru a reveni  în cele din urmă la un obișnuit stil de viață.

În domeniul liricii, publică volumul Émaux et camées (“Emailuri și camee”, 1852). Povestirile sale fantastice, ca La morte amoureuse (1835), Une nuit de Cléopatre (1842) și Le roman de la momie (1858), vor exercita o puternică influență asupra romanticilor germani.

În domeniul istoriei și criticii literare, Gautier este autorul volumelor Histoire de l’art dramatique depuis vingt-cinq ans (“Istoria artei dramatice din ultimii douăzecișicinci de ani”, în 6 voume, 1858-1859), Raport sur le progrès des lettres (“Expunere asupra progresului în literatură”, 1868) și Histoire du romantisme (“Istoria romantismului”, 1872). Este și autorul libretului pentru baletul Gisèle cu muzică de Adolphe Adam (1841).

Théophile Gautier (n. 30 august 1811, Tarbes – d. 23 octombrie 1872, Neuilly-sur-Seine) a fost un scriitor francez, la început reprezentant al romantismului, popular prin romanul istoric “Le Capitaine Fracasse” (1863), devine unul din teoreticienii “artei pentru artă” și unul din maeștrii școlii parnassiene.

Primul său succes literar îl obține cu romanul în formă de scrisori, Mademoiselle Maupin (1835), în care prezintă istoria vieții unei tinere femei, îmbrăcată în haine bărbătești, care încearcă să-și realizeze idealul în dragoste prin experiențe homo și  heteroerotice, pentru a reveni  în cele din urmă la un obișnuit stil de viață.

În domeniul liricii, publică volumul Émaux et camées (“Emailuri și camee”, 1852). Povestirile sale fantastice, ca La morte amoureuse (1835), Une nuit de Cléopatre (1842) și Le roman de la momie (1858), vor exercita o puternică influență asupra romanticilor germani.

În domeniul istoriei și criticii literare, Gautier este autorul volumelor Histoire de l’art dramatique depuis vingt-cinq ans (“Istoria artei dramatice din ultimii douăzecișicinci de ani”, în 6 voume, 1858-1859), Raport sur le progrès des lettres (“Expunere asupra progresului în literatură”, 1868) și Histoire du romantisme (“Istoria romantismului”, 1872). Este și autorul libretului pentru baletul Gisèle cu muzică de Adolphe Adam (1841).